DRUMURI EUROPENE - Jurnal de călătorie (1)

    Am deosebita plăcere să redau aici, de pe blogul doctorului Mihai FRUNZĂ, http://umordemihaifrunza.blogspot.ro/, etapele literare ale periplului maestrului în Europa. Sunt convins că lectura acestor note de călătorie vă va aduce reale satisfacţii spirituale.
Cu muzica, aici

DEZILUZII EUROPENE: VERONA

Stau la Hotelul Sanmicheli, aflat aproape de centru. Îl întreb pe recepţioner, un bătrânel zaharisit, dar simpatic:

   - Unde se află celebrul balcon al serenadelor lui Romeo ?

   - A, Romeo! Nu-l cunosc. Poate vreţi să spuneţi Alfa-Romeo.

   - Nu, Romeo, insist eu. Cel cu Julieta.

   - Păi, aşa spuneţi! se luminează semisenilul. Giulietta! Casa di Giulietta este aproape. Ieşiţi afară, o luaţi drept înainte spre stânga şi veţi da peste ea.

   Merg vreun kilometru şi dau peste Arenele romane. Le ocolesc şi mă rătăcesc printr-un labirint de străduţe. La un colţ dau peste o fată frumoasă, cu ochelari, ceea ce denotă că mă poate vedea.

   - Cum se cheamă strada aceasta ? o întreb în limba româno - italo - engleză.

   - Pe mine mă cheamă Giulia, dar poţi să-mi spui Giulietta.

   - Eu, de fapt, caut casa Giuliettei. Vreau să-i văd celebrul balcon.

   - Casa e peste drum. Te costă o sută de euro şi îi vezi ambele balcoane.

   - Biletul de intrare este cam scump, zic şi plec nelămurit.

   Nu mai merg mult şi pe o străduţă laterală zăresc îmbulzeală mare. Mă îmbulzesc şi eu şi dau, în sfârşit, peste casa Julietei. Ridic privirea lacomă ca să văd balconul cu pricina. Nu se vede pentru că este acoperit de schele şi prelate. Cică se renovează pentru a i se reda aspectul arhaic. Turiştii de toate neamurile se îngrămădesc la intrarea casei pentru a se iscăli pe ziduri şi pe uşi. Mii de gume de mestecat sunt lipite pe ele, drept suport pentru inscripţii de genul: ,, Angelo @ Mimi", ,, Vasile @ Veronica", ,,Letizia @ Emilia". Vreau să mă semnez şi eu, dar nu am gumă de mestecat. O negresă din Ciad, foarte amabilă, îmi oferă una gata folosită. Politicos, îi mulţumesc şi o întreb cum o cheamă.

   - Julieta, îmi răspunde cu un zâmbet larg şi perfect alb.

   Lipesc guma pe un perete. Nu găsesc loc liber şi o plasez peste ,,Angelo şi Mimi". Aştept câteva minute să se usuce şi scriu cu markerul oferit de un canadian: ,,Mişu şi Julieta". Mulţumit, plec spre hotel. Îmi mai întorc o dată privirea spre puhoiul de turişti. Cam mare înghesuială pentru o casă şi un balcon existente numai în imaginaţia cetăţeanului englez William Shakespeare !

 Balconul Julietei în renovare, cu schelele în pericol de a fi furate.

Gume de mestecat şi inimi pe zidurile Julietei.

Julieta s-a ascuns de mine în spatele unei porţi ferecate, dar cu interfon.