ADIO, PRIETENE!

            Marele rebusist "Teodor CAPOTA s-a născut la 18 decembrie 1946 în comuna Mărgău, judeţul Cluj. Urmează cursurile şcolii elementare în comuna natală, apoi o Şcoală de Meserii în Arad, intrând în producţie. În paralel îşi continuă studiile liceale la seral, după care devine student al Facultăţii de Filologie din Cluj-Napoca, pe care o termină ca şef de promoţie, în 1972. Este repartizat ca profesor limba şi literatura română la Liceul de muzică din aceeaşi localitate. În 1984 obţine titlul de Doctor în filologie. Pe parcursul anilor, desfăşoară o bogată activitate concretizată în articole de specialitate, publicate în diverse reviste de profil, poezii proprii sau traduceri, câteva cărţi.

În plan poetic, de menţionat că versurile sale apar în reviste ca Amfiteatru, Tribuna, Steaua, Flacăra ş.a., un grupaj regăsindu-se şi în volumul de debut Alfa. În 2002 publică Litania del nome Azzuro, o antologie de poezie religioasă italiană, iar în 2008 adună în volumul Poezii pe de rost, majoritatea creaţiilor proprii.

Pe linie ştiinţifică şi didactică reţin atenţia: Dicţionar de termeni gramaticali, tipărit în 2000, Zeno Turdeanu - pe scena vieţii, Gramatica limbii române – dicţionar şi teste, Dificultăţi şi confuzii în analiza gramaticală, toate în 2001, Dicţionar de termeni literari, în 2002, Limba şi literatura română, în colaborare cu C. Manilici, în 2005, Cum vorbim cum scriem româneşte, în colaborare cu acelaşi C. Manilici şi E. Mâţan, în 2009. Îl regăsim, totodată, în rândul membrilor Cenaclului SATIRICON al epigramiştilor clujeni, o parte dintre creaţiile sale fiind inserate în antologia 30 DE ANI ÎN CETATEA EPIGRAMEI.

Descoperă rebusismul pe vremea când era licean, la început ca pe o joacă adolescentină, apoi ca exerciţiu al inteligenţei şi, în cele din urmă, ca hobby statornic, deşi cronofag. Debutează la Rebus cu o criptografie în numărul 248 din 20 octombrie 1967 şi cu careul Balade populare în numărul 510 din 15 septembrie 1978. Membru al cercului rebusist Straja şi mai apoi la Excelsior, pe care un timp 1-a condus ca preşedinte. Formaţia profesională îi asigură atuurile benefice modelării cu măiestrie a definiţiilor, un exemplu semnificativ fiind ciclul PLAY-BACK. Fără rebus: “…viaţa mea ar fi mai săracă, fiindcă el satisface acea necesitate firească a exercitării limbajului în sferele sale abisale, a cultivării continue a expresiei şi a flexiunii cerebrale”, declara cu ani în urmă. Publică enigmistică şi careuri de definiţii sau tematice, predilect în Rebus, Rebusache, dar şi în Rebusmania, Făclia, Tribuna ş.a. În anul 1992 a câştigat trofeul CIVITAS MEDIENSIS la concursul prin corespondenţă organizat de cercul rebusist medieşean în acţiunilor Festivalului de umor şi rebus din Mediaş. Ca o recunoaştere a contribuţiei sale la dezvoltarea şcolii noastre rebusiste, în anul 1994 s-a numărat printre premianţii anuali ai revistei Rebus: pentru că prin definiţie este doctor în ştiinţe şi prin Ştiinţă doctor în definiţie. Această rodnică activitate s-a materializat 2009 în volumul Antologie de rebus şi epigrame, realizat şi tipărit în colaborare cu Ioan Felecan."

OM cu o vastă cultură şi de o rară delicateţe sufletească, bunul meu prieten a plecat astăzi către o altă lume, poate mai bună.

Să-ţi fie drumul lin, Teo!

(Am folosit date din volumul "Prietenii mei, rebusiştii" realizat de Virgil Agheorghiesei)