marți, 1 iulie 2014

Argument: INTEGRAMA - UN GEN DE "SUBCULTURĂ" ?!



INTEGRAMA – UN GEN DE „SUBCULTURĂ” ?!
 Poate părea cel puţin curios acest titlu. Şi este firesc să te întrebi dacă e cu adevărat aşa...
Un cunoscut rebusist şi bun amic exprimă, în cadrul grupului REBUS de pe Facebook, această constatare ca pe o sentinţă fără drept de apel. Încerc, în cele ce urmează, să demolez cu argumente această aserţiune pe care am întâlnit-o, e drept, şi la alţi rebusişti cu aşa-zise pretenţii elitiste.
Este îndeobşte cunoscut faptul că integrama, importată la noi mult mai târziu decât careurile, a constituit, la început, doar o modalitate de a dezlega cuvinte încrucişate „mai uşoare”... Au apărut publicaţii cu integrame făcute „cu mâna stângă”, bazate pe sinonime, gen „ASIN = MĂGAR”, „DOCTOR = MEDIC”, „OM = PERSOANĂ” etc. Toate precupeţele „rezolvau” integrame. Era ceva rău în asta? După părerea mea, nu. Simplul fapt că „omul de la tarabă” pune mâna pe un creion şi îşi foloseşte creierul pentru a dezlega un joc, este un câştig. Însă lucrurile au evoluat şi numai cine nu a vrut să vadă, n-a putut constata această evoluţie. Au apărut reviste de integrame care promovează definiţia rebusistă cu pistă falsă.
În cazul integramelor de acest fel, cea mai recomandată, căutată şi gustată este definiţia expresie. Ea se potriveşte de minune cu „parcimonia” celor două rânduri de câte zece caractere care îi sunt alocate într-o jumătate de casetă. De aici performanţa realizării unor definiţii foarte succinte, de obicei sintagme bine cunoscute, care se potrivesc „mănuşă” unor anumite noţiuni. Am în vedere în mod special revistele de integrame notate pe copertă cu atenţionarea: „pentru avansaţi” sau „pentru experţi”.
Un exemplu concludent îl constituie revista „Formula 1”. Datorită generozităţii grilei de 15/20 de pătrăţele, integrama promovată de această revistă oferă posibilitatea îngrilării unor cuvinte lungi şi foarte lungi, chiar a unor expresii celebre, a unor maxime, proverbe sau zicători etc. Este de remarcat de asemenea, regula de a insera cel puţin trei definiţii duble, adică expresii care definesc două noţiuni. Şi aici au apărut performanţe: definiţii pentru trei sau chiar patru cuvinte. Dar, gata cu consideraţiile, voi trece la argumente.
Definiţiile duble sunt foarte multe. Spicuiesc aici:
ĂLA – APT = Omul indicat
ALO – AGA = Ieşit... din post
ARAM HACIATURIAN – VRĂJITOR = Maestru al baghetei
ASIN – IŢAN = Trage la coaste (Aflat în cărare pe la munte)
AŞA – APT = Reuşit la admitere
BANCNOTA DE O SUTĂ DE LEI – SATIRĂ = Arată şi azi valoarea lui... Caragiale
CAP – CAT = Mai înalt... de stat
CAP – CER = Locul unde apare luna
CHENĂRAŞ – OFIŢER INFERIOR = Cadru minor
CRIZA ECONOMICĂ – BUZUNĂREALĂ = Te lasă fără bani
ECLIPSĂ TOTALĂ DE SOARE – SCURTCIRCUIT = Ne lasă pe întuneric
EST – EVA = E... tot una
FANFARA MILITARĂ – PALAVRAGIU = Umblă cu tromboane
GENERAL DE ARMATĂ – METEOROLOG DE SERVICIU = Prezintă jurnalul de front
GET – GAJ = Bun rămas
GIACOMO CASANOVA – PIETRO GRALLA = Personaj celebru în ACT... VENEŢIAN
GOTTLIEB DAIMLER – CONTELE DE MONTE CRISTO = Primul înscris... la Mercedes
INIMĂ – ARĂMAR = Bate... în roşu
LAI – RASIST = Se dă la negru
LAŞ – LEŞ = Mort în luptă
LOT – LUT = Pământ de lucrat
OCA – ORĂ = Măsura timpului trecut
RIT – ROB = Obligat la slujbă
SET – SAC = Unitate comercială
LEAT – RAFALĂ = Serie de armă
MINTE – NISIP = Bază de calcul
MÂNIAT –  RICIN = Pregătit pentru ieşire
NEBĂGATĂ ÎN SEAMĂ – LENTILĂ DE CONTACT = Trecută cu vederea
ONOR – ECUSON = Etichetă militară
PATUL LUI PROCUST – MATRIŢĂ DE PRESARE = Încadrează forţat în tipare
PNEU – PĂUN = Se umflă-n pene
RABAT – MITITEL = Dat la reducere
RAŢII – RAIALE = Porţii date
ROIT – STUP = Schimb de ulei
SOLSTIŢIUL DE VARĂ – AMIAZĂ = Maxima zilei
SORIN OPRESCU – DOCTOR NEONATOLOG = Medic... primar
ŞUT – SEC = Dat de gol
TEI – ROM = Esenţă de ceai
ŢÂNCI – JARDINIERE = Copii mici de grădiniţă
TRANSSEXUAL – VÂRSTĂ = Mister feminin
URĂRI – NURLII = Astea lasă mult de dorit
VIE – GRUI = Se potriveşte la deal
ZERO – RATAT = Nu face nimic

Definiţii triple:
BUT – BARĂ – RAŢII = Porţii... la limită
PETITIONAR – CERERE – FERESTRUICĂ = Se prezită în faţa celui de la ghişeu
TALPĂ – MANUALUL DE GEOGRAFIE – CĂDERE = Ne face legătura cu pământul

RESTABILIT – BEAT – VINDECAT = A luat măsuri pentru a se face bine
URĂ – STRES – HAIN = Factor nociv de mediu

Definiţii cvadruple
CECITATE – HALUCINANT – SATELIT – ŞOC = Evoluează pe orbite


MIZERABILI – NECOMUNICATIVI – RESTANŢIERI – RĂI = Nu-s buni... la întreţinere


          Exemplele pot continua la nesfârşit. Însă, ceea ce voiam să mai subliniez este rolul însemnat al acestor jocuri în atragerea „integramiştilor” către definiţia cu pistă falsă. Rebusul şi rebusiştii nu au decît de câştigat. Dezlegaţi integrame pentru avansaţi şi pentru experţi! Acestea nu sunt cu nimic inferioare careurilor de definiţii!  
Ştefan CIOCIANU

11 comentarii:

  1. Gura "pacatosului "adevarul graieste!Cine are urechi ,sa auda! Cine are ochi, sa citeasca! Cu multumiri si stima,DOMNULE!
    Dora Gruia-Grila Braila

    RăspundețiȘtergere

  2. Subscriu. Ca în orice domeniu și în cel al integramelor există veleitari care fac deservicii prin amatorism și ale căror făcături pot fi încadrate la subcultură. Dar nu înseamnă că asta e regula. Alta e situația când intervine profesionalismul. Aș sublinia și alt aspect, direct legat de cultura generală: integramele tematice (chiar enciclopedice). Exemple sunt numeroase, dar ca să nu supăr pe cineva, dau două exemple din integramele comise de mine: una în care am introdus toată creația dramaturgică a lui I.L. Caragiale (inclusiv monoloagele, scenetele polemice și opera bufă la care e coautor) și alta care cuprinde toate titlurile lui Augustin Buzura - lucru pe care nu l-ar fi permis o grilă clasică, din cauza dimensiunilor (și ale careului și ale titlurilor). În mod cert așa ceva nu ține de subcultură. Chiar și integramele simpliste, de tipul H2O = APĂ, pot avea și un rol benefic, dacă respectă regulile elementare. Dacă din cele câteva sute de mii (poate milioane) de români care nu ar fi luat contact cu rebusul dacă nu erau integramele pentru începători, câteva zeci sau sute evoluează la revistele serioase, iar 5-10 ajung la careurile de definiții sau la cele surpriză – e și asta un câștig. Integramele reprezintă o realitate ce nu poate fi ignorată, dimpotrivă, fenomenul trebuie valorificat pentru atragerea dezlegătorilor spre rebusul de calitate. Desigur, apar destule subproduse, poate și fiindcă presa scrisă trece printr-o criză evidentă și-atunci apelează la suplimente de integrame, despre care știu, la modul general, că se vând. Dar nu și la specialiști care să le facă (poate nici nu știu de unde să-i ia). Aici trebuie să arătăm puțin și cu degetul spre adevărații rebusiști. Din varii motive, nu avem o asociație națională (profesională sau „pasională”) care să apere rebusul de calitate și care să aibă autoritatea necesară măcar pentru a-i trage de urechi pe cei care fac deservicii rebusismului, dacă nu chiar a impune niște reguli care să fie respectate pe piață (foarte dificil într-o economie de piață, dar nu irealizabil). Și la care cei interesați de suplimente ar putea apela; e adevărat că interesul lor e să vândă, dar știu și că un produs bun se vinde mai bine. Ba, cu o astfel de structură s-ar putea face proiecte și accesa fonduri. Sau - de ce nu?- ca în cazul șahului, să se obțină introducerea în școli - ca opțional - a rebusului. Mi se poate reproșa că visez prea frumos. Nu contest, cum nu se poate contesta că astfel de vise sunt, totuși, realizabile. Dar trebuie (re)creată structura, lucru deloc simplu, care cere efort, timp, concordie și – vechea problemă – o brumă de resurse financiare. Țara e plină de asociații și ONG-uri, dar niciuna a rebusiștilor! M-aș bucura să fie mai multe soluții, poate ne dau ghes să ne apucăm de una.
    Doar dacă ne plângem de cum evoluează lucrurile, așteptând ca altcineva să reglementeze situația, fenomenul subproduselor rebusiste va continua. Și, din când în când, ne vom lamenta pe grupurile închise că „nu vine nimeni din urmă”.

    Ananei GAGNIUC

    RăspundețiȘtergere
  3. Ai dreptate, Fane, intervin şi aici şi... recunosc (pentru că eu sunt ăla, nu-i aşa?). Numai că am făcut şi precizarea că îmi displac integramele care nu sunt altceva decât simple exerciţii de sinonimie, atunci când sunt prezentate ca rebus de performanţă. Chiar şi acestora li se poate găsi utilitatea, în educarea copiilor mici şi foarte mici. S-a ajuns, însă, din raţiuni comerciale, să fie oferite spre dezlegare oamenilor maturi, cărora le dă sentimentul că cine ştie ce deşteptăciune au comis (e ca la primele 5-6 întrebări de la "Vrei să fii nu-ştiu-ce?", care sunt atât de jenante, dar care dau oamenilor sentimentul că participă la un concurs cu teme culturale).

    Eliade GÂLDĂU

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aşa este, Eliade, ai făcut această precizare. Aici ne întâlnim cumva în aprecieri: sunt convins că niciunui rebusist cu vechi state în ale magiei definiţiei adevărate nu-i plac asemenea mărunţişuri vândute la preţ de perle. Dar nu-i mai puţin adevărat că acolo unde este respect pentru dezlegător, apar lucruri de calitate, fie integrame, fie careuri... Tocmai asta voiam să demonstrez: că se pot face chestii deosebite şi în integramă. Iar faptul că are o priză atât de mare la public este în avantajul nostru, în felul ăsta îl apropiem pe el, publicul, de lumea "frumoşilor nebuni ai mândrei definiţii"... Nancy pomenea mai sus şi de rolul educativ al integramei tematice. Este foarte adevărat şi foarte util. Eu sunt adeptul definiţiei expresie (chiar aşa, uzată, cum ar părea) şi am pedalat pe ea în integrame. Sunt sigur că mulţi dintre cei care le-au rezolvat pot acum să abordeze un careu de definiţii, poate nu chiar definiţia elaborată sau metaforică, dar oricum, au câştigat enorm...

      Ștergere
  4. Revin, ca să fac puţină ordine în cronologia faptelor: în discuţia (prea cunoscută!) în care am folosit termenul respectiv (subcultural), m-am referit la momentul (începutul anilor 90) când parteneriatul creator-dezlegător s-a îndreptat, din raţiuni comerciale, dar şi de... comoditate, spre integramă. Acum 20 de ani, trebuie să recunoaşteţi, integrama nu era o ofertă credibilă pe piaţa rebusistă, iar în România trăia şi (încă) visa acea armată formidabilă de sute de mii de foarte buni dezlegători, care se formaseră în intervalul 1970-1990. Cred că emblematice pentru România acelor ani, fără exagerare, sunt coada-la-cine-ştie-ce-s-o-da şi dezlegătorul de cuvinte încrucişate!...

    Eliade GÂLDĂU

    RăspundețiȘtergere
  5. SUPER COMENTARII !
    Cultura trebuie sa ajungă pe orice cale la cei care din ”N” motive nu au posibilitati să o dobandească.
    Materialul este mai mult decât EXCELENT, iar pentru noi cei mulți si mai putin inițiați nu face decât să înțelegem cât de departe suntem de adevar într-o lume galopanta dupa fericirea materială.
    Felicitari si la cât mai multe articole care sa ne trezeasca din „amorteala” de care suntem cuprinși.
    Sănătate cât cuprinde, de la un începator care se agata de acesta placuta si odihnitoare muncă. CANTONA COSTIN TOFAN Bacau

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă bucur foarte mult pentru faptul că acest articol a avut ecou şi în rândurile dezlegătorilor, nu numai printre autori. Mă bucur, de asemenea, pentru că vizitaţi blogul rebusmania, unde puteţi afla materiale care să vă procure clipe de încântare spirituală. Printre grijile cotidiene ale acestor vremi care trec cu viteza luminii, câteva clipe de linişte şi destindere ludică pot avea efecte uimitor de benefice. Vă aştept oricând cu postări conţinând soluţii la enigmistică, aprecieri şi comentarii la careuri sau la orice material apare aici.
      Mulţumesc!
      Ah, încă o chestiune: înscrieţi-vă la rubrica „Prieteni - Membri” din stânga paginii şi treceţi-vă adresa de e-mail în dreapta sus, sub ceas, pentru a primi înştiinţări despre rebusmania.
      Sănătate maximă!

      Ștergere
  6. DAR OARE SE POT BĂGA ŞI NIŞTE CULORI PE ICI PE COLO, CĂ PARCĂ TOT AŞA A RĂMAS DE MULT TIMP...
    Tudor-Bucureşti

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu ştiu, mărturisesc, la ce anume vă referiţi. Unde să se „bage” nişte culori, în integrame?! Sau, poate, solicitaţi „mai multă culoare” în definiţiile integramelor ?! ;)

      Ștergere
    2. ÎN INTEGRAME ! DEFINIŢIILE SUNT DESTUL DE COLORATE, POATE PREA COLORATE. VĂ DEZLEG CAM ÎN 15 MINUTE, V-AM ÎNVĂŢAT DEFINIŢIILE PE DE ROST. PUŢINĂ CULOARE ŞI NIŞTE DEFINIŢII VARIATE AR FI FOARTE BINE. O TEMĂ ÎN INTEGRAMĂ AR FI BINE VENITĂ.
      Tudor-Bucureşti

      Ștergere
    3. Nu ştiu cum să interpretez aprecierile dv. Voi înceca să le dau o notă amuzantă. În ceea ce priveşte strict integramele „colorate” (sic!) apărute prin diverse reviste, părerea mea este că, de cele mai multe ori, acestea „iau ochii” cum se spune, ascunzând calitatea nu tocmai superioară. O integramă bună, ca şi un careu de definiţii de calitate, n-are nevoie de artificii „color” pentru a fi apreciată. De altfel, decizia aspra acestor aspecte... cromatice o ia redacţia publicaţiei respective. Asupra „temei” din integramă, n-am a vă spune decât că, la fel ca în cazul careurilor, există integrame „tematice” (care, deocamdată, nu se situează în atenţia mea). Prefer acest gen de integrame definite cu pistă falsă, care fac legătura între clasica integramă şi careul de definiţii, „convertind” dezlegătorii la rebus... A vous de choisir ;)

      Ștergere