Adio, prietene !

A văzut lumina zilei pe 26 decembrie 1940 în Sulina.

Din cauza ruşilor, care bombardau Sulina de pe mare, a ajuns la Tulcea. Din cauza securităţii, care l-a arestat pentru că discuta cu alţi trei colegi, la modul ipotetic, cum ar fi să călătorească prin lume şi a consiliului profesoral, care l-au exmatriculat pentru această vină, în clasa a X-a (pe atunci ultima clasă de liceu) din toate şcolile din ţară, a ajuns la Brăila. Aici a reuşit să termine liceul, cu preţul a doi ani de muncă cu palmele (pentru a fi reabilitat). A terminat facultatea de Biologie a Universităţii Bucureşti şi a ajuns profesor. Apostolatul, într-o comună - Gropeni, la care se putea ajunge în primul an doar pe jos, din cauză că şoseaua se termina cu 8 km înainte. Şase ani! A redevenit brăilean odată cu organizarea primului concurs pentru ocuparea catedrelor vacante. Din 1969 şi până în 2004, când s-a pensionat, a fost (cu o scurtă întrerupere cât a fost inspector de specialitate) profesor, o vreme şi director, al Liceului Pedagogic „D. P. Perpessicius”. În ultimii cinci ani înainte de pensionare a fost şi profesor asociat al Facultăţii de Inginerie Brăila, a Universităţii „Dunărea de Jos” din Galaţi.

Este autorul a numeroase articole de specialitate şi a trei volume, printre care şi un curs pentru colegiile de institutori.

A avut numeroase pasiuni, în afara celei pentru meserie. Într-o ordine aleatorie:

- Lectura (avea o bibliotecă impresionantă) şi, cu toate că era şi internaut, citea şi azi;

- Scrisul. A terminat şase romane „detectiviste”, al şaptelea fiind în lucru;

- Caricatura. A publicat în „Urzica” şi alte ziare şi reviste, dar a avut şi două expoziţii personale.

- Rebusul. Pasiunea a moştenit-o de la tatăl său. Compunător a devenit mai târziu. A abordat domeniul „cu pistă falsă”. La „Rebus” a trimis primul careu, intitulat „Dacapo al fine!”, în 1984, apărând în numărul 4/1985.

În februarie 1990 a pus bazele săptămânalului „Prezent!” care avea şi o pagină gen magazin. În acesta a publicat peste 50 de careuri în cei patru ani şi jumătate cât a apărut. A mai fost redactorul şi tehnoredactorul unei reviste de specialitate „BIOMET”.

Membru fondator al cercului rebusist „Grila”, devenit ulterior club rebusist.

A publicat ca autor peste 250 de careuri cu pistă falsă în revistele „Rebus”, „Rebusache”, „Rebus opTIM”, „Rebus Maxim”, „Enigmistica”.

Împreună cu Ştefan Ciocianu şi colaborarea celorlalţi membri ai clubului, au reuşit să editeze douăsprezece numere ale revistei „REBUSMANIA”. Al treisprezecelea a fost cu ghinion! A început criza, au dispărut sponsorii şi cu ei speranţa de a mai putea continua. Revista s-a bucurat de mult succes în rândul rebusiştilor împătimiţi de careuri cu pistă falsă. Paginile acesteia au fost onorate de autori consacraţi şi de cunoscute cercuri rebusiste.

În revista clubului a fost tehnoredactor, paginator, grafician, a realizat desenele şi coperţile. În fiecare număr a publicat câte 11-12 careuri. A introdus şi o grilă tip „cub”, care s-a bucurat de interes şi chiar a făcut şi prozeliţi, dar şi alte jocuri rebusiste, cu frecvenţă mai redusă în alte publicaţii, ca de exemplu „Reconstituire” sau alte jocuri care nu se folosesc deloc la noi, cum ar fi: „Titlul ascuns”, „Jocul nuanţelor” etc.

            Sâmbătă, 11 februarie 2012, am aflat cu neţărmurită tristeţe că inima lui generoasă a cedat.

            L-am pierdut pe cel care a fost şi va rămâne în amintire rebusistul plin de har, promotor al mişcării rebusiste şi prieten de nădejde – Anton Mircea SAMSONIC.

Adio, prietene! Dumnezeu să te odihnească!
ADAGIO  

Clubul rebusist „Grila”