Câteva consideraţii privind dezlegarea careurilor de cuvinte încrucişate

Definiţiile reprezintă explicaţiile directe sau figurative pe care le dă autorul cuvintelor introduse în grilă, în funcţie de tema tratată. S-au făcut şi se mai fac în continuare confuzii între definiţii şi semnificaţii, aceste cuvinte fiind utilizate destul de frecvent ca sinonime. După “Mic dicţionar enciclopedic”, semnificaţia este “înţelesul sau conţinutul semantic al unui cuvânt”, spre deosebire de definiţie, care reprezintă “propoziţia prin care se exprimă operaţia logică de dezvăluire a conţinutului semantic al unei noţiuni (deci al semnificaţiei), cu ajutorul genului proxim şi al diferenţei specifice”.

Careul cu temă, dacă este susţinut de definiţii adecvate, inteligente şi judicioase, care să se adreseze perspicacităţii dezlegătorilor, constituie o bună ocazie de verificare a cunoştinţelor acumulate anterior şi de completare cu altele noi.

DEFINIŢIILE DIRECTE vizează aspectul informativ, folosindu-se în cazul careului cu temă.

DEFINIŢIILE INDIRECTE SAU FIGURATIVE, care sunt de fapt cele mai gustate de dezlegători, se caracterizează prin aşa-zisele “figuri de stil”, “proceduri stilistice prin care se modifică înţelesul propriu al unui cuvânt sau se asociază cuvintele în aşa fel încât înţelesurile lor capătă un spor de expresivitate” (“Mic dicţionar enciclopedic”).

Definiţiile rebusiste, bazate pe interpretarea enigmistică a noţiunilor incluse în careu constituie un izvor inepuizabil de spirit şi inventivitate, deoarece în alcătuirea lor intră acele categorii de explicaţii bazate pe omonimie, sinonimie, calambururi, afereze sau pe tehnica compunerii şi dezlegării unor probleme enigmistice ca monoverbul şi derivatele lui, şaradele etc.

Definiţiile “expresie” cu dublu sens au fost şi sunt foarte folosite, aria lor restrângându-se până aproape de epuizare.

Definiţiile umoristice, spirituale, sunt mult gustate şi apreciate de rebusişti, prin fondul şi forma lor de prezentare, directă sau figurată, tehnică sau folosind expresii de multă vreme stabilite dar cu un înţeles nou, care duc la concluzii cu totul neaşteptate, comparativ cu ideile iniţiale urmărite. Adesea, prin schimbarea accentului în cazul unor omonime, se obţin piste false fără forţarea sensurilor. De exemplu: REA = Haină la purtare; RARI = Deşi nu par... sunt pierduţi în spaţiu. În primul caz, un substantiv (haină) a devenit un adjectiv, iar în cel de-al doilea, o conjuncţie (deşi) a devenit un adjectiv (des) la plural. Este de remarcat faptul că, în cazul al doilea, avem două definiţii într-una, separate de punctele de suspensie.

Definiţiile “surpriză” sunt specifice careurilor “surpriză” şi se bazează pe anumite date şi criterii dinainte stabilite, care duc la soluţii interesante şi neprevăzute, pline de un anumit umor. Astfel pentru careuri “surpriză”, titlurile, subtitlurile şi semnele conţin de cele mai multe ori “cheia” rezolvării.

De multe ori, soluţionarea unui careu de cuvinte încrucişate, ca şi a altor probleme rebusiste, constituie un proces destul de dificil, transformându-se dintr-o îndeletnicire deconectantă într-un adevărat chin pentru dezlegătorul fără experienţă. De aceea, pentru a evita asemenea eşecuri trebuie să ţii seama de mai multe reguli, printre care:

- nu se iau în consideraţie semnele diacritice (A=Ă, Â; S=Ş; T=Ţ; I=Î etc), inclusiv accentele; literele care alcătuiesc diftongii AE şi OE se scriu separat (A, E şi O, E); cuvintele compuse se trec fără cratimă;

- se citesc mai întâi, cu atenţie şi una după alta, toate definiţiile careului, căutând să ne imaginăm la fiecare soluţia exactă; noţiunile considerate ca probabile, care rezultă în urma acestei sumare treceri în revistă, vor fi înscrise în grilă (în cazul publicaţiilor obişnuite pe hârtie, vor fi înscrise uşor numai cu creionul, pentru a putea fi eventual şterse);

- se reia apoi citirea definiţiilor pentru cuvintele ce nu au fost intuite prima dată, dar care acum, după înscrierea grupului de cuvinte presupuse sigure, au cel puţin o literă comună cu acestea; cu ajutorul acestor litere de sprijin şi al raţionamentului, vom putea găsi mai uşor cuvintele care lipsesc din careu. Trebuie să existe o deplină concordanţă între cuvintele găsite şi trecute de noi în careu şi soluţia autorului, altfel riscăm să mergem pe o pistă falsă. „Capcanele” sunt frecvente la careurile de cuvinte încrucişate, autorul putând introduce cu sau fără voie noţiuni sinonime cu acelaşi număr de litere;

- dezlegătorul trebuie de asemenea să cunoască regulile formale unanim acceptate în compunerea careurilor (neadmiterea la încrucişare a cuvintelor articulate, declinate, conjugate sau inexistente etc.).

Înscriind în careu grupurile de 2, 3 litere şi noţiunile de la „dicţionar”, precum şi anumite terminaţii, după indicaţiile definiţiilor, se creează în unele porţiuni ale grilei spaţii parţial completate, care dau posibilitate dezlegătorului să depisteze şi alte cuvinte mai lungi.

Pentru o mai bună înţelegere a tehnicii de dezlegare a careurilor de cuvinte încrucişate, vă recomand şi consultarea volumului “Îndreptar rebusist” de Dr. Nicolae Andrei apărut la Editura Sport-Turism în 1980.

Vă urez inspiraţie şi succes la dezlegarea jocurilor!