Aseară am stat „de taină”, adică la o şuetă, cu bunul meu prieten romaşcan. Vorbirăm de una, de alta, ne îmbiarăm la buchetul tămâiosului ghiurghiuliu dintr-o garafă aburită, alături de cele două hălci de pastramă cinstind toamnă îmbelşugată... Din vorbă-n vorbă, maestrul rondeluitor mi-a făcut, în mare taină, o mărturisire: în iarnă, cu ajutorul Celui de Sus, va scoate cel de-al doilea volum, intitulat LIVADA CU RONDELURI. Atât mi-a trebuit: l-am împresurat cu ţepii laudelor, l-am împroşcat cu slavă, l-am împuns cu elogiile, i-am “gonflat” ego-ul cu pompa complimentelor, toate binemeritate şi... a cedat! Cu un zâmbet, mustăcind de mulţămire, mi-a şoptit: iaca, eşti primul cetitoriu... Şi mi-a recitat... din taste... un crâmpei de toamnă ruginie...
Stimaţi Domni, mi-aţi făcut ziua frumoasă! Am constatat cu plăcută surprindere că o postare obişnuită pe un blog, poate să îmi ofere o mare plăcere spirituală. Atât rondelul foarte simţit, cât şi scurta prezentare, mi-au arătat că sunteţi prieteni buni şi frumoşi sufleteşte. Să vă bucuraţi de prietenie toată viaţa, fiindcă este o comoară!
RăspundețiȘtergereRespectele mele!
E.M.
Excelente, atat rondelul, cat si aprecierile dv si ale d-lui E.M.
RăspundețiȘtergereI.Pop
Mă bucur că v-a plăcut. De fapt, după cum aţi constatat, de data asta a fost vorba despre o "şuetă virtuală", dar ceea ce aţi spus rămâne valabil.
RăspundețiȘtergere