Am deosebita
plăcere să redau aici, de pe blogul doctorului Mihai FRUNZĂ, http://umordemihaifrunza.blogspot.ro/,
etapele literare ale periplului maestrului în Europa. Sunt convins că lectura
acestor note de călătorie vă vor aduce reale satisfacţii spirituale.
Cu muzică, aici
TOUR DE FRANCE
În fiecare an, în luna iulie, urmăresc la
televizor Turul Franţei. Este un prilej minunat de a călători împreună cu
cicliştii. Anul acesta am avantajul de a mă afla în Franţa chiar în timpul
turului. Hotărăsc să mă intersectez cu el. Aleg etapa a 7-a din 7 iulie,
Tomblaine - La Planche des Belles Filles, o etapă ce străbate o zonă deluroasă
de la poalele munţilor Vosgi. Ajung în localitatea Melisey în jurul orei 14.
Circulaţia este oprită aşa că parcăm obligatoriu. Pe aici vor trece cicliştii
pe la ora 16.30. Străzile oraşului sunt deja pline cu spectatori gălăgioşi. Mă
opresc într-un loc strategic, exact în dreptul bannerului pe care scrie km. 25.
Soarele arde nemilos. La ora 15 simt că nu mai rezist. În spatele meu văd
curtea unei vile. Intru şi mă aşez la umbra unui gard viu. O doamnă blondă vine
la mine, îmi oferă un scaun şi o sticlă cu apă rece. Mă întreabă din ce ţară
sunt. Îi răspund că din Finlanda.
-
Minunat, zice ea. La voi este frig. Să-ţi aduc nişte gheaţă.
Ospitalitatea franţuzească mă copleşeşte şi mă uimeşte.
-
Unde locuieşti în Finlanda? mă interoghează blonda.
-
Într-un iglu din Oulu, îi răspund senin.
- Ai
venit aşa de departe special pentru turul Franţei?
-
Da, zic eu. Vreau să-l văd pe Thibaud Pinot. Sunt un fan de-al său pentru că
poartă numele vinului meu preferat.
-
Extraordinar! exclamă doamna într-un uşor delir. Pinot este originar de aici.
O
nimerisem bine. De fapt, am minţit-o. Eu voiam să-l văd pe australianul Cadel
Evans.
Încântată, doamna mi-a oferit şi o cafea. La ora 15.30 s-a stârnit mare
zarvă. Pe traseu apare caravana publicitară alcătuită din care alegorice pe
maşini prevăzute cu fete superbe care aruncă în noi cu obiecte promoţionale.
Francezii se înghesuie să le prindă. Sunt mai răi şi mai lacomi decât românii
amatori de găleţi electorale. Îmi reiau locul şi privesc exorbitantul
spectacol. Pe la urechea stângă îmi zboară o chiflă de secară. Mă feresc la
timp. O scrumieră îmi zboară şapca. O franţuzoaică matură, chiar uşor expirată,
o prinde agil şi nu vrea să mi-o dea înapoi. Crede că a fost aruncată dintr-o
maşină. O recuperez la schimb cu un breloc şi o ciocolăţică. În timp ce
negociez cu ea, un pix mă loveşte în ceafă şi un croissant în stomac. Altă
doamnă matură şi uşor expirată trece pe lângă mine încărcată cu trofee. Pentru
că are vreo zece sticle de apă Perrier şi Vittel, mă roagă s-o uşurez şi să iau
şi eu vreo două. Nu iau decât una, cealaltă rostogolindu-se pe jos. Un tip
foarte uniform bronzat s-a repezit şi a cules-o.
Parada publicitară se termină şi apare caravana oficială. Mai întâi,
câteva maşini, apoi o sumedenie de motociclişti şi, în final, mult aşteptaţii
ciclişti. Trec prin faţa mea ca un fulger. În marea lor viteză nu reuşesc nici
măcar să-l zăresc pe Cadel Evans. Pe Thibaud Pinot nici atât.
-
Nu-i
nimic, mă consolez. O să-i văd la anul, la televizor.
Turist pârlit de soare
şi rupt... de oboseală... în turul Franţei
Moment tandru
cu un viitor campion.
Până la sosirea
caravanei, o conversaţie cu jandarmii pare interesantă.
Fete flămânde de iubire
aruncă în popor cu chifle.
Cei de la Carrefour,
mult mai meschini, aruncă în popor cu pliante.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu