duminică, 8 iulie 2012

DRUMURI EUROPENE - Jurnal de călătorie (4)

Am deosebita plăcere să redau aici, de pe blogul doctorului Mihai FRUNZĂ, http://umordemihaifrunza.blogspot.ro/, etapele literare ale periplului maestrului în Europa. Sunt convins că lectura acestor note de călătorie vă vor aduce reale satisfacţii spirituale.  
Cu muzică  aici

PE COVORUL ROŞU DE LA CANNES
 
   Cannes este una dintre capitalele filmului mondial. Celebrul festival s-a terminat acum două luni, dar oraşul poartă permanent amprenta celei de-a şaptea arte. Îi străbat cochetele străzi. La fiecare pas te loveşti de fete superbe, venite în căutarea norocului artistic. Merg agale, câte două, câte două. Unele păşesc precum manechinele pe podium, altele ciripesc în ruseşte. Câteva îmi aruncă priviri făţişe. Probabil că figura mea vag intelectuală şi evident patinată le sugerează că sunt un posibil regizor. Eu m-aş juca puţin de-a regizorul, dar nevastă-mea se opune ferm, aşa că renunţ.
   Ajungem în faţa Palatului unde are loc festivalul. Covorul roşu de pe scări nu se vede pentru că este acoperit de o puzderie de chinezi. Până se va elibera, dau o tură printre palmele celebrităţilor, imprimate în caldarâm. Nu ştiu de ce, dar zăbovesc mai mult la Sharon Stone. Mă uit atent la palmele ei. Par destul de muncite. Încerc să-i ghicesc trecutul în una dintre ele, dar nu apuc pentru că sunt abordat de un domn de culoare. Este însoţit de trei viitoare actriţe de origine africană, tinere şi foarte atrăgătoare. Una este înaltă şi suplă, a doua este de înălţime medie, iar a treia este un bibelou mignon. Chicotesc precum nişte vrăbiuţe de abanos.
   - Domnule regizor, îmi zice tipul, dacă doamna nu are nimic împotrivă, vă ofer trei talente deosebite. Le puteţi lua în probe imediat.
   - Pe toate trei ? întreb eu surprins.
   - Desigur. Fiecare are talentul ei aparte.
   - Îmi pare rău, îi zic, dar eu realizez un film documentar cu meduze.
   Cei patru mă părăsesc dezamăgiţi şi botoşi. Între timp, covorul roşu se mai luminase. Găsesc o porţiune în care chinezii erau mai rari şi păşesc demn pe el. După câţiva paşi îmi spun:
   - Dacă tot am ajuns aici, trebuie să fiu mai original decât Michael Douglas!
   De aceea, mă opresc şi mă aşez în fund pe scări. Scumpa mea soţie mă pozează. Chinezii se reped la mine şi mă întreabă dacă îmi este rău. Le răspund galeş:
   - N-am nimic. Am doar boală pe Mel Gibson.
 O poziţie originală pe covorul roşu de la Cannes.
 Două palme de la Sharon Stone.
 Covorul roşu după invazia chineză.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu