Am deosebita
plăcere să redau aici, de pe blogul doctorului Mihai FRUNZĂ, http://umordemihaifrunza.blogspot.ro/,
etapele literare ale periplului maestrului în Europa. Sunt convins că lectura
acestor note de călătorie vă vor aduce reale satisfacţii spirituale.
Cu muzică aici
DEGUSTĂTORUL
Vinurile francezilor sunt renumite. Degustarea lor
devine obligatorie. În acest scop, am ales localitatea Chateauneuf-du-Pape, nu întâmplător ci pentru că aici erau
domeniile viticole ale papilor de la Avignon. Aşezarea este seducătoare,
fiecare casă adăpostind o cramă (cave) sau
o vinotecă. Intru în prima pentru că poartă un nume ispititor: Domaine Trintignant. Mă întâmpină un
franţuz borţos, suficient şi arogant. În întreb scurt:
-
Crama aparţine celebrului actor de cinema?
Îmi
răspunde evaziv pentru că nu vrea să mă dezamăgească. Îmi prezintă apoi
vinurile. Toate roşii. În Franţa se bea mult vin roşu. Cel alb este mai rar şi,
deşi este mai prost, este mai scump. Raritatea se plăteşte. Degust primul vin.
Mai întâi îl miros, apoi îl plimb prin gură şi în final beau tot conţinutul
paharului. Franţuzul se miră tacit. Mai degust în acest mod încă vreo trei
vinuri. Uşor ameţit, îl întreb de preţuri. Sunt exorbitante. În jur de 50 de
euro sticla. Ca atare, îl părăsesc grabnic şi intru în următoarele trei crame.
În fiecare degust intens. Simt că devin din ce în ce mai expert. De aceea îi
spun tipului care voia să-mi vândă o sticlă veche şi prăfuită:
-
Vinul acesta ar merge cu puţin sifon.
Omul
mă priveşte cruciş şi dispare în spatele unui butoi. Profit de prilej şi dispar
şi eu în următoarea cramă. Aici dau peste un francez simpatic şi vesel nevoie
mare. Este pe gustul meu, motiv pentru care îi degust opt vinuri din ani
diferiţi. Prinzând curaj, îl rog să-mi arate, în afară de magazin şi adevărata
cramă. Este de acord şi intrăm într-o ditamai încăperea, dominată de o
temperatură generatoare de pneumonii. Mă uit după butoaie. Văd doar o mică
stivă. În rest, numai recipiente uriaşe, industriale, din inox. Îi spun:
- În
România, bem vinurile după soiuri: Cabernet, Sauvignon, Merlot, Aligote, Pinot
noir. Aici nu văd aşa ceva.
-
Noi nu ne complicăm să facem vinuri după soiuri. Le amestecăm pe toate şi
rezultă un vin căruia îi dăm un nume după localitate, numele cramei sau al
proprietarului.
-
Păcat, zic eu. Aş fi vrut să beau un Merlot de Chateauneuf-du-Pape.
-
Degustaţi din acesta, zice el. Conţine 60% Merlot.
Îl
degust îndelung, până la fund şi trag concluzia:
-
Exageraţi evident! Ceea ce mi-aţi oferit conţine Merlot doar în proporţie de
56% !
Omul
rămâne într-o evidentă stare de perplexitate. Profit de faptul că este puţin
paralizat şi ies repede, deşi uşor împleticit. Îi spun soţiei:
- Am
degustat cam mult. Te rog să conduci tu maşina.
- Eşti nebun? zice ea. Ştii prea bine că nu am carnet.
A paisprezecea degustare
mă obligă să stau pe un scaun.
Degustător care se
sprijină de butoaiele ce conţin numai 56% Merlot.
Crama familiei
Trintignant are un aspect exterior îmbietor.
Degustare cu o
doamnă care îmi oferă un vin de anul trecut dintr-un butoi din secolul al
XIV-lea. Aş fi preferat invers.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu